Doua lumi diferite, acelasi dracusor

M-am visat adesea traind asemenea personajelor din desene animate:
- sa ma trezesc intr-o curte de gaini vesele si de cocosi glumeti;
- sa salvez o ratusca de vreo matza aiurita si apoi sa devenim prieteni;
- sa intru intr-o scorbura si sa ma trezesc in lumea veveritelor ;
- sa ma plimb cu barcuta pe un rau de ciocolata;
- sa mananc spanac(desi in realitate urasc spanacul) si sa imi creasca muschii instant;
- sa stau la palavre cu omizile;
- sa pot scoate din buzunar, fie el cat de mic, orice, fie cat de mare;
- sa iau, la nevoie, forma unui elastic, a unei mingi sau a unui ciocan;
- sa am o crema care sa ma faca invizibila, una care sa ma faca sa din cauciuc si o alta...sa ma faca sa rad;
-sa am un inel fermecat, care sa ma transforme in orice imi doresc;
-sa pot inghiti o roata de cascaval si burtica mea sa ia forma ei;
-la sfarsitul zilei, sa am mereu parte de un "happy end".
Ce nu mi-as dori, insa, doar pentru ca e dureros de asemanator cu realitatea, ar fi sa imi mai apara, din cand in cand, in momentul in care trebuie sa iau o decizie, un dracusor pe un umar si un ingeras pe celalalt, ambii cu figura mea. Ati observat ca apoape intotdeauna ala mic, cu furca, are castig de cauza? Ma intreb de ce? Stiu ca fiecare experienta ar trebui sa isi aiba rostul ei si fiecare “prostie” , pe care o faci, sa se lase cu o invatatura. Sunt, insa, momente in care ma intreb pur si simplu: “de ce am facut asta ?”, “de ce am luat hoatararea asta si nu alta?”.Si oricat m-as scarpina in cap, oricat mi-as stoarce creierii sa vad invatatura din acea intamplare...tot nu ma prind ...sau nu pot... sau nu vreau...nus...
Si cred ca nu sunt singura, care regreta unele decizii proaste, care i-au influentat ulterior viata: si imi vine sa ma iau la palme sau sa-mi smulg parul de pe cap, insa, din pacate, nu o fac, deoarece stiu ca parul nu-mi creste la loc daca-l smulg, iar palmele, pe care mi le-as trage ar lasa urme nu tocmai placute. Asa ca ma refugiez in lumea desenelor animate, unde happy-end-ul e intotdeauna la rendez-vous si toate se rezolva intotdeauna usor, provocandu-ne hohote de ras. Deci din cand in cand ar fi bine sa ne putem imagina ca suntem in acea lume si putem incerca, macar pret de cateva clipe, sa nu mai luam tot ce ni se intampla prea in serios, bucurandu-ne de ceea ce e bun si frumos in viata noastra. Putin ras nu strica niciodata, dimpotriva, asa ca hai sa incercam din cand in cand sa mai facem si haz de necaz.
Vedeti? De-aia iubesc desenele animate?
Voi le indragiti?