Doua lumi diferite, acelasi dracusor

M-am visat adesea traind asemenea personajelor din desene animate:
- sa ma trezesc intr-o curte de gaini vesele si de cocosi glumeti;
- sa salvez o ratusca de vreo matza aiurita si apoi sa devenim prieteni;
- sa intru intr-o scorbura si sa ma trezesc in lumea veveritelor ;
- sa ma plimb cu barcuta pe un rau de ciocolata;
- sa mananc spanac(desi in realitate urasc spanacul) si sa imi creasca muschii instant;
- sa stau la palavre cu omizile;
- sa pot scoate din buzunar, fie el cat de mic, orice, fie cat de mare;
- sa iau, la nevoie, forma unui elastic, a unei mingi sau a unui ciocan;
- sa am o crema care sa ma faca invizibila, una care sa ma faca sa din cauciuc si o alta...sa ma faca sa rad;
-sa am un inel fermecat, care sa ma transforme in orice imi doresc;
-sa pot inghiti o roata de cascaval si burtica mea sa ia forma ei;
-la sfarsitul zilei, sa am mereu parte de un "happy end".
Ce nu mi-as dori, insa, doar pentru ca e dureros de asemanator cu realitatea, ar fi sa imi mai apara, din cand in cand, in momentul in care trebuie sa iau o decizie, un dracusor pe un umar si un ingeras pe celalalt, ambii cu figura mea. Ati observat ca apoape intotdeauna ala mic, cu furca, are castig de cauza? Ma intreb de ce? Stiu ca fiecare experienta ar trebui sa isi aiba rostul ei si fiecare “prostie” , pe care o faci, sa se lase cu o invatatura. Sunt, insa, momente in care ma intreb pur si simplu: “de ce am facut asta ?”, “de ce am luat hoatararea asta si nu alta?”.Si oricat m-as scarpina in cap, oricat mi-as stoarce creierii sa vad invatatura din acea intamplare...tot nu ma prind ...sau nu pot... sau nu vreau...nus...
Si cred ca nu sunt singura, care regreta unele decizii proaste, care i-au influentat ulterior viata: si imi vine sa ma iau la palme sau sa-mi smulg parul de pe cap, insa, din pacate, nu o fac, deoarece stiu ca parul nu-mi creste la loc daca-l smulg, iar palmele, pe care mi le-as trage ar lasa urme nu tocmai placute. Asa ca ma refugiez in lumea desenelor animate, unde happy-end-ul e intotdeauna la rendez-vous si toate se rezolva intotdeauna usor, provocandu-ne hohote de ras. Deci din cand in cand ar fi bine sa ne putem imagina ca suntem in acea lume si putem incerca, macar pret de cateva clipe, sa nu mai luam tot ce ni se intampla prea in serios, bucurandu-ne de ceea ce e bun si frumos in viata noastra. Putin ras nu strica niciodata, dimpotriva, asa ca hai sa incercam din cand in cand sa mai facem si haz de necaz.
Vedeti? De-aia iubesc desenele animate?
Voi le indragiti?

Ziua sufletului meu

La primii zori din zi sufletul meu infloreste, asemenea unui iris, floare ce caracterizeaza stapana lui in horoscopul floral (eu fiind nascuta in zi de 23 pentru cei care nu stiu sau au uitat).Apoi cand primele raze de soare incep sa se joace pe cerula azuriu al diminetii sufletul intinereste si se imbogateste. Iar cand ceasul desteptator arata ora la care trebuie sa sar din pat, realizeaz ca , sufletul este putin obosit, desi pare el a fi optimist, caci stie ca poate sa daruieasca mai mult si a inteles ca poate crea frumos din nimic: cuvinte sincere, lucruri marunte, flori si iubire...
Sincer au trecut ani buni si grei peste el...si este an de an mai parca mai puternic, mai semet, mai activ si mai iubitor. Sufletul meu canta pe zi ce trece mai placut...Oamenii, care sunt buni il vad, cei care sunt rai, nici macar nu vor sa il vada.
...Incep sa cred ca am evoluat sufleteste si asta ma bucura. Am ajuns la stadiul in care merit sa pasesc la un alt nivel de viata. Am crescut putin cate putin, cu greu. Am dat adesea inapoi, am stat la caldura si am crescut din nou, cu teama, dar m-am ridicat.
Am intalnit oameni frumosi si calzi si blanzi si rabdatori in calea mea. Unii m-au invatat sa merg din nou, altii mi-au dat adevarate lectii de viata, altii m-au invatat sa-mi cultiv zambetul...altii mi-au facut operatie pe suflet deschis si datorita lor am inceput sa scriu povesti, bune sau mai putin bune, si poezii fara talent...si sufletul si neuronii s-au jucat si le-a placut extrem de mult.
Sufletului meu ii plac copiii...si plange de dorul lor, si i-a cerut stapanei sa se intoarca la scoala. Si ei ii lipsesc copiii, desi uneori refuza sa recunoasca acest lucru si are momente cand ar dori sa revina la catedra (in ultima vreme tot mai des).Crede ca asta ar face-o fericita cu adevarat, dar totusi nu se poate hotari. Ii place si locul de munca, pe care il are acum, dar in sufletul ei se da acum o adevarata batalie. Si chiar daca se chinuie impreuna, sufletul mai are o raza de speranta in buzunarul de rezerva si stie ca undeva, nu se stie exact cand, vor exista niste copii fericiti cu o astfel de profesoara in viata lor.
Am intalnit si oameni care mi-au folosit sufletul, ca niste hoti, pentru o perioada de cateva luni, apoi au dat bir cu fugitii, de frica sa nu-mi plateasca dobanda. Acest '"furt'" m-a facut mai puternica, iar sufletul a inteles ca trebuie sa fie si mai frumos si mai bland si mai senin si sa nu mai fie vizibil, decat pentru oameni deschisi si veseli si sinceri si darnici...de frumos...de vise...de iubire...de alint...de mangaieri.
Azi este ziua sufletului meu! Ii doresc sa fie mai bun, mai curat, mai senin, mai talentat si mai vesel pe zi ce trece. La multi ani, suflet drag!

Laboratorul meu

Dimineata imi bate in geam, imi deschid ochii si vad cum stelele s-au risipit in profunzimea norilor pufosi si hazlii. Azi e o zi speciala pentru mine, pentru viata mea. Incep sa imi amenajez un laborator. Voi incepe sa fac experimente. De abia astept. Asistentul meu este porcusorul Pigglet, care imi aduce mereu noroc :).
Ies in curte si adun roua, petale diferit colorate, frunze si putin nor, apoi gasesc ultima raza de luna. Le pun in sticlute pe fiecare si le pun in frigider. Adaug azot lichid pentru a le pastra pentru eternitate. Peste cateva ore, iau cateva flori, un fluture alb si frumos, si ii rog sa faca un descantec pentru ca sa observ zi de zi frumusetea naturii si culoriile vii ale verii, sensibilitatea insectelor minunat conturate, ca sa nu fiu nicicand indeferenta, sa simt, sa vibrez la tot ceea este frumos si viu pe acest pamant.Soarele isi deseneaza un zambet larg pe chip si ma roaga sa-l pun acolo sus pe tavan undeva, ca sa imi atraga privirea trista din unele zile.Pe niste etajere am asezat niste vase de laborator, viu colorate, care contin lucruri , de care nu trebuie sa duc lipsa nici o zi.(Asta asa ar fi normal si firesc doar ca pentru mine, unele dintre ele, mai ales in ultima vreme , parca nici nu mai exista).Si acum sa va spun ce contine aceste vase:
Bucuria- Ca sa pot sa o impartasesc mereu, aducand un suras pe fetele unora, pentru care mai contez inca...desi in ultima vreme constat cu stupoare cat de putin am ajuns sa contez pentru unii...
Bunatatea-Ca sa nu intorc privirea de la cel care imi cere ajutor(in masura in care pot in acel moment).
Curajul-Ca sa las timiditatea de o parte si sa pot realiza ceea ce imi doresc.
Fericirea- Ca sa o pot descoperi in interiorul meu si s-o pot darui si altora(cei care mai merita ).
Prietenia-Ca sa descoper ca cel care are un prieten adevarat, are o comoara.
Intelepciunea-Ca sa inteleg ca numai Binele exista, restul e iluzie.
Sinceritatea-Ca sa fiu eu insumi, sa-mi placa cum sunt si sa traiesc mai bine.
Solidariatatea-Ca sa nu raman indiferenta la suferintele omenirii.
Pacea interioara-Ca la sarsitul zilei cand ma culc, sa pot dormi ca ingerii.
Smerenia-Ca sa imi dau seama de ceea ce nu sunt.
Credinta-Ca sa ma ghideze, sa ma sustina, sa raman mereu in picioare.
Amorul propriu-Ca sa-mi pot pretui calitatille si sa-mi placa ceea ce vad in mine.
Iubirea-Ca sa am pe cineva mereu, pe care sa-l iubesc si de care sa ma simt iubita.
Ca sa pot atinge o stea si sa surad spre luna.Ca sa simt ca viata e frumoasa, doar mergand pe strada.Ca sa descopar ca exista un soare in interiorul meu.Ca sa ma simt fericita in fiecare dimineata, si sa simt ca iubirea este motivul principal pentru a trai.Si daca candva nu va mai fi iubire, sa nu las niociodata sa moara in mine dorinta de a o intalni.
Imi doresc sa pot pastra putin din cate toate, chiar daca la un moment dat vor ramane doar dare pe fundul vaselor, important este sa existe mereu din fiecare macar un strop.
Apoi in laboratorul meu voi incerca sa pastrez cat mai multe vise, altele se vor naste de acum incolo, ca sa am cu ce sa-mi hranesc sufletul in fiecare zi.Aici speranta va continua sa traiasca intr-un incubator, special amenjat pentru ca ea nu trebuie sa moara niciodata!
Doar bunatatea si veselia se vor mai juca si le voi da liber sa mearga in vizite acolo unde considera ele ca sunt bine primite. Daca auziti un ciocanit in usa, deschideti, nu va sfiiti, sunt atat de dragute si bine educate, vin din partea mea si nu va vor retine mult din treburi. Ba din contra, va vor ajuta sa le terminati in timp util si va vor modifica starea sufleteasca. Incercati! Pana la urma, ce aveti de pierdut?
Va pup, R.

La multi ani!

Pentru ca azi este zi de sarbatoare, ma alatur celor care au de transmis mesaje de "la multi ani", celor ce isi serbeaza ziua numelui":

"De ziua voastra, dragi Marii, Mariuci, Mariane, Marine, Mariani si Marini... sau alte derivate ale numelui, sa va bucurati de dragoste, de impliniri, de viata...de soare (de asta sunt convinsa la cele 37 grade ce vor fi azi) .La multi ani! Cu respect R.

Daca nu noi, atunci cine? si cand?

Pornesc in ceea ce am sa va scriu de la un film vazut ieri, pe care vi-l recomand si voua : "Furry Vengeance”. Mi s-a parut un film Ok, mai ales pentru mesajul ecologist, pe care ni-l transmite.In film, un dezvoltator imobiliar foarte ambitios si dornic de promovare, Dan Sanders, se mută din Illinois în Oregon împreună cu soţia lui, Tammy, şi fiul lor, Tyler, pentru a coordona şi supraveghea lucrările de construcţie a unui ansamblu de locuinţe într-o regiune rurală de o frumuseţe sălbatică. Întrucât lucrările ameninţă habitatul animalelor mari şi mici din pădure, un grup inedit de sconcşi, veveriţe, şoricei, bursuci, ratoni, urşi şi păsări, condusi de un raton extrem de inteligent, decide să obstrucţioneze cu orice preţ activitatea dezvoltatorului şi să îi predea acestuia o adevarata lectie, despre consecintele dramatice ale interventiei omului in natura, despre importanta conservarii naturii.
Din pacate, si in viata de de zi , multi dintre noi uitam deseori ca nu natura apartine omului ci omul apartine Naturii . Trebuie sa recunoastem, ca daca nu ar fi natura, daca viata nu ar fi posibila pe Pamant, nu am fi nici noi. Natura este sursa noastră de sanătate. Natura este pentru noi o sursă nelimitată de daruri. Ea nu ne oferă doar hrana necesară supravieţuirii, ci si soluţii pentru menţinerea stării de sănătate şi îmbunătăţirea calităţii vieţii. De aceea trebuie sa ne îngrijim, ca să o protejăm de fiecare dată când intrăm în interacţiune cu ea. Ea va susţine întotdeauna dezvoltarea vieţuitoarelor, deci inclusiv dezvoltarea noastră, a oamenilor.A ocroti mediul in care traim nu tine numai de ecologie ci si de educatia noastra .
E foarte uşor să dăm vina pe alţii, să vedem doar greşelile altora, să găsim mereu scuze, să ne facem că plouă. IGNORANŢĂ as numi-o. Probabil că acesta e cuvântul, care ar caracteriza o mare (nu spun toată) parte a populaţiei Terrei.
Cum reacţionezi când un individ, deşi nu-ţi zice nimic, adună mizeria ce-o laşi padure, în urma ta? Probabil îţi crapă obrazul de ruşine, căci te priveşte ca pe un necivilizat, un înapoiat, care nu îi respectă pe cei din jur, dar în primul rând nu se respectă pe el însuşi. Sau poate … nu ?!
Cum reacţionezi când, pe strada, vezi o fetita ,care ţine în mână, de o bucată de vreme, o coajă de banană, si nu stie ce sa faca cu ea? Tu , omul bine educat, o indrumi sa o arunce la cosul de gunoi.
Ei bine, ceea ce m-a şocat pe mine a fost reacţia mamei, care văzând-o, în loc să-i încurajeze intenţia de a păstra mediul curat, i-a dat o palmă peste încheietură, pentru a scăpa coaja pe jos, vezi doamne motivand : i se murdăreşte odrasla pe mâini, pe rochiţă. "Iar daca lui tanti nu ii convine,( adica mie), sa puna ea mana pe coaja de banana si sa o arunce la cos".
Întrebare: ce ar trebui copilul să inţeleagă din asta? În astfel de situaţii, cum ar putea să ajungă să iubească natura, să vrea să o protejeze, să înţeleagă că omul se dezvoltă armonios doar într-un spaţiu natural curat şi îngrijit?
Iar dacă familia (needucată adecvat la vremea ei) nu poate să instruiască copilul pe acest plan, mai mult ca sigur scoala ar trebui să facă ceva în această privinţă. Sunt de părere că micuţii trebuie învăţaţi de mici ce este natura, si ce importanţă are ea in viaţa omului, precum si urmările negative/pozitive, pe care le poate prezenta mediul înconjurător în diferite condiţii. E mai uşor să înveţi, decât să dezveţi!
Probabil că nu vor înţelege de la început ce, de ce, când şi cum. Dar (încă) nu se pune problema imaginii de ansamblu. Trebuie să înţelegem faptul că fiecare persoană contează, în individualitatea ei. Fiecare are mica lui contribuţie la salvarea planetei.
Ce-ar fi dacă fiecare ar mai planta, din când în când, câte-o floare, câte-un copac? Ce-ar fi dacă am renunţa la vechile şi proastele obiceiuri de aruncare a gunoiului în spaţii neamenajate? Ce-ar fi să încetăm cu defrişările masive(care aduc alunecari de teren), să începem să reciclăm, să ne gândim la problema apei, la efectul de seră? Doar aşa vom putea face diferenţa dintre binele si răul, frumosul si urâtul care se manifestă la nivelul habitatului uman. În acest mod ne vom dovedi adevăratul grad de civilizaţie.
Eu una refuz să fiu o ignoranta! Refuz să mă alătur celor care spun “- Degeaba nu arunc mizerii pe jos, degeaba protejez natura, dacă cei din jurul meu o poluează in mod continuu!”. Refuz să fiu o copie greşită, a unei copii, a unei copii, a unei copii.
Si inca ceva sa nu uitam "natura se razbuna", o data ce ai intrat cu "bocanci in ea" nu ai decat sa suporti consecintele (nu trebuie sa ne miram de inundatii, alunecari de teren etc). NATURA NU IARTA!
Cu respect, R.

Copilaria, inima tuturor varstelor

Azi dupa amiaza, uitandu-ma prin biblioteca, ochii mi-au ramas atintiti asupra unei carti:”Cartea celor mai frumoase povesti din lume”.Am luat-o de pe raft si pret de cateva minute am inceput sa o rasfoiesc. In tot acest timp am inceput sa retraiesc cateva clipe minunate ale copilariei, cand in zilele ploaioase de vacanta, neputand sa ies afara din casa, nu imi ramanea altceva mai bun de facut, decat sa pun mana pe o carte cu povesti si sa nu o las din mana pana nu o terminam de citit. Imi placea la nebunie sa citesc.Chiar adoram sa fac acest lucru.Nu inteleg de ce in zilele noastre copiii fug de carti, ba mai mult urasc sa citeasca. Sigur veti motiva ca internetul, ba calculatorul, si cate si mai cate, dar exista un totusi un mare semn de intrebare...
Si fara sa ma gandesc la nimic am recitit cu mare placere povestea lui Andersen ”Hansel si Gretel” .Si poate as fi continuat cu”Degetica “sau oricare alta poveste, daca telefonul nu ar fi sunat. Brusc m-am trezit la realitate, dintr-un vis frumos si am lasat sa coboare cortina peste amintirile copilariei...
Asa ca, va sfatuiesc pe toti, oricand aveti ocazia, nu ezitati sa patrundeti in sufletul vostru si sa cautati cufarasul numit copilarie.Chiar daca el este prafuit de vreme, nu conteaza, dati praful la o parte, deschideti-l si lasati sa iasa afara miresmele sufletului de copil si incercati sa simtiti din nou cu inima aceea ce tresalta la toate minunile din jur (flori, soare, copaci, animalute) si sa priviti lumea prin ochii de alta data, care desenau in sufletul vostru o mica poveste cu sfarsit fericit pornind de la un carabus, o buburuza, un fluture, o margareta, un mac...Mergeti cu bicicleta, cu rolele, dati-va in leagan sau pe tobogan.Dati jucariile preferate jos din cuibul copilariei, si incercati sa fiti copii , macar pentru cateva clipe.Apropo care va era jucaria preferata?Si eu am fost intrebata , nu de mult timp, si nu a fost necesar sa ma gandesc mult, caci stiam.Aveam un urs (nu e vorba de ursuletul winnie the pooh), si inca il mai pastrez. Era frumusel la vremea lui , avea un zambet larg, era imbracat cu un sortulet alb si avea o funda rosie la gat. Nu plecam niciunde fara el.
Si mai mult de atat , sa incercati pe cat se poate sa va jucati de-a v-ati ascunselea cu grijile vietii si sa le ascundeti, atat cat se poate si numai sa nu le lasati sa va intunece sufletele.
Ce ziceti?
Incercati?
Stiam eu ca se poate...zambete si pupici in prag de seara pentru voi copii mari!

In cautarea fericirii

Ma gandeam azi ca una dintre intrebarile, pe care ni le punem de multe ori noua insine si unul altuia este urmatoarea:esti fericit/a?
Auzi in stanga si in dreapta: VREAU SA FIU FERICIT! VREAU SA FIU FERICITA!
Dar ce te face fericit/a?
Am observat cum oamenii isi manifesta aceste cautari in feluri diverse. Unii recurg la trucuri materiale precum masini scumpe, toale de firma si escapade in locuri, unde altii nici in vise nu reusesc sa ajunga. Fericirea pentru ei se masoara in abundenta materiala si extravaganta bine gandita.
Alti oameni pretuiesc lucrurile simple, fara prea multe inflorituri, care stau intre ei si placerea de a gusta cu putere din tot ceea ce inseamna viata. Fie ca imprumuta cartea sau o cumpara, este irelevant pentru ceea ce simt dupa citirea cartii, felului in care isi traiesc viata deplin. Fericirea se masoara la acestia in cat de intens traiesc.

Sincer, pentru mine este foarte greu sa definesc fericirea, este un cuvant nu foarte lung, dar cu foarte multe intelesuri...Scriam zilele trecute pe blogul cuiva “fericirea este o floare extrem de rara, dar nu pentru ca ea ar fi unica in lume, ci pentru ca depinde de fiecare din noi cum stie s-o culeaga" si cred ca am avut perfecta dreptate, dupa comentariile primite:).Si mai cu seama cred ca fericirea are un comportament...atipic : vine cand nu te astepti, sta putin si, de cele mai multe ori iti dai seama nu ca "e", ci ca "a fost".

M-am gandit de multe ori ca celebra expresie "fericirea trebuie gasita in lucrurile mici" e o gogoasa coapta de cei care n-au suficient curaj sa aspire cat mai sus si varata pe gatul celor mult prea preocupati de visele de marire ca sa observe cand au inflorit pomii , cand au cazut primii fulgi de zapada si cand primul ghiocel ti-a zambit umed din cosuletele florareselor.
Ei bine, de-atatea ori mi s-a servit si mie “gogoasa”asta, incat, pana la urma,am mancat-o. Si dupa ce-am vazut ca-i buna si dulce, am stat putin stramb si-am judecat drept. Si mi-am dat seama ca refuzasem atata timp sa inghit...adevarul.
Majoritatea oamenilor isi petrec jumatate din viata muncind si cealalta jumatate, plangandu-se ca sunt obositi. Muncesc, nadajduind ca ajungand mai sus, mai bine, mai bogati, vor dobandi fericirea. Si, cand ajung in varf, se mira ca acolo, sus, nu-i asteapta nimic. Si ca nu mai au nimic, fiindca s-au "lepadat" pe anevoiosul drum al mariririi de tot ce-i...incurca: familie, prieteni, dragoste.
Asa-mi marturisea cineva acum cateva zile. Si tot atunci am fost intrebata: "la ce ai putea sa renunti, ca sa-ti implinesti ambitiile?". Si inclin sa cred totusi ca nu as renunta niciodata la fericire.
Dar ce-o fi fericirea asta, de-i tot dau in sus si-n jos cu ea? E o stare de gratie, de implinire, de beatitudine...Precum spun copiii, "fericirea e atunci cand..."
- primesti o floare fara motiv
- te trezesti dimineata cu o raza de soare ce-ti mangaie chipul
- te atinge pe nas primul fulg de nea
- printre e-mailurile oficiale gasesti un gand ce-astepta, cuminte, sa te bucure
- asculti melodia preferata
-lenevesti cu cartea preferata la piept
- bei o ciocolata calda, cand afara sunt -15 grade
- te relaxezi in cada plina de spuma
- iubesti
......

Ai descoperit cumva cine te opreste sa fii fericit/a? Nu stiu daca vei fi suprins sau dezamagit de concluzia mea. In cautarile mele am realizat ca a fi fericit inseamna a ma regasi pe mine. Si eu , si numai eu, sunt cea care sta in calea fericirii mele.

Cum sa ma iubesc pe mine?

Toata lumea ma indeamna IUBESTE-TE PE TINE!, GANDESTE-TE SI LA TINE!, ACORDA-TI MAI MULT TIMP!

Usor de spus, mai greu de facut. Stau si ma intreb de unde sa incep? Exista un manual care sa te invete?

Stiu cum sa-mi iubesc sotul, familia, prietenii putini care ii am sau colegii de birou. Cum sa ma iubesc pe mine?
M-am gandit ca in primul rand pot incepe prin a-mi acorda mai multa atentie. E adevarat ca au existat multe luni in care am sarit peste programarea la coafor, mi-am amanat intalnirile cu prieteniiI, nu am apucat sa iau o carte in mana sau mi-am amanat iesirile in aer liber fie din motive financiare, fie ca aveam treaba de facut acasa sau pentru ca am avut prea multe lucruri de facut la birou. Cu masura si incet, incet , dar sigur voi incerca sa ma trec din nou pe lista mea de prioritati. Stiu, am invatat ca trebuie sa ne sacrificam in viata pentru orice. Dar cred cu convingere ca exista o limita in aceste sacrificii! Nu suntem roboti! E dreptul meu sa incep sa ma bucur din nou si sa nu las sa treaca neobservate anotimpurile, ploaia, curcubeele, florile din parc, un film bun, savoarea unei prajituri, oamenii frumosi de langa mine etc.
Mai exista apoi lucruri pe care mi le-am dorit ,dar nu le-am '"cerut'"de la viata mea inca ,pentru ca... nici nu mai stiu de ce. Pot incepe pas cu pas sau pot lua masuri radical. Depinde cat de capabila pot fi pentru schimbare!
O prietena imi spunea ca ea a decis sa isi lase in garderoba doar hainele, care o fac sa arata senzational.Poate imi va spune cineva, ca oricine se plictiseste sa arate numai senzational, ca atunci cand te plictisesti sa mananci numai cozonac. NU CRED! Meritam sa fim la fel de frumoase cand ne bem cafeaua de dimineata, cand mergem sa ne facem cumparaturile sau cand mergem la o intalnire romantica sau la teatru.
Apoi mai cred ca ma pot iubi pe mine dandu-mi timp cu mine insami, pentru meditatie sau rugaciune,Stiu ca sufletul are nevoie de atentie si curatire precum corpul meu fizic. Ca si cum mi-as demachia sufletul de praful zilnic care imi amorteste trairile, ca si cum mi-as spala atent cu buretele toate ascunzisurile mintii mele .
Si cred cu ardoare ca a ma iubi pe mine inseamna sa traiesc curat, cu sufletul impacat ,ca am facut alegerile in viata care m-au lasat fara regrete!

Tu cum te iubesti pe tine?
Va pup pe toti si va doresc un inceput de saptamana cat mai placut

Zambeste, maine s-ar putea sa fie mai rau!

M-am gandit ca ar fi benefic si un subiect cu aceasta tema , pentru a mai uita de rautatile, care ne inconjoara zi de zi.Va propun sa participati, cand timpul si starea de spirit va indeamna la completarea acestui subiect.
Stau si ma gandesc cum , problemele de zi cu zi, stresul cotidian , ne fac sa uitam sa mai zambim.Pur si simplu, fara sa vrem, afisam mai mereu, niste fete triste, indiferente, lipsite de pofta de viata ( zau asa parca am fi niste personaje bacoviene), lucru nu tocmai benefic pentru noi, as putea spune, fara sa exagerez, chiar "nociv".Asa ca nu ar trebui lasat "balaurul cel rau"(si sper ca ati inteles aici despre ce e vorba) sa ajunga sa ne fure zambetul. Chiar daca ne-am trezit suparati, deprimati ,trebuie sa incercam SA ZAMBIM . Sa fortam zambetul, daca nu vine din suflet ! Sa ne prefacem daca trebuie!Vom vedea atunci cum zambetul , asa matinal cum e, va aduce si va raspandi binele si caldura in intreaga casa. Apoi sa nu ne lasam biruiti de grijile zilei, sa incercam pe mai departe sa zambim , si incet vom vedea cum aceste griji dispar.Cand zambetul nostru va fi rasplatit cu un salut cald din partea vanzatorului de ziare sau cu un mic zambet al persoanei, aflata de cealalta parte a ghiseului(atunci cand achitam o factura), vom vedea ca ziua ni se schimba si increderea in noi capata noi forte. La munca, chiar daca ni se pare greu uneori, trebuie sa fim buni, prietenosi , sa ne facem placuti si sa invatam sa privim colegii cu un zambet(ei poarta destule griji in suflet, ca sa ii mai imbratisam si noi cu ale noastre).Chiar daca sunt zambete simple, aparent lipsite de importanta, ele nu fac altceva decat sa aduca binele si bucuria de care avem atata nevoie. Deci dragii mei nu trebuie sa uitam sa zambim, oricat de gtreu ne-ar fi! Si inca ceva pentru noi fetele, sa nu uitam ca zambetul este cea mai eficienta si ieftina crema antirid. Ia ca am zis-o si pe asta!

Leapsa - 10 principii de viata

Asa cum am promis intr-o postare anterioara, iata ca sosesc cu noua leapsa. Ea se refera la 10 principii de viata, dupa care ma straduiesc sa ma ghidez si astept cu nerabdare sa le cunosc si pe ale voastre.
1.Traieste si iubeste .Nu ai o vesnicie la dispozitie.
2.Mai bine sa iti para rau de ce ai facut decat de ce nu ai facut.
3.Cel mai mare pacat este sa stai degeaba.
4.Toate se intorc pe lumea asta, si bune si rele.Dublu, triplu, inzecit, dar se intorc.Asa ca faceti lucruri bune daca aveti ocazia.Sau cu alte cuvinte, vorba cuiva "roata roata se invarte".
5.Asuma-ti faptele si cuvintele.Important este ca adunandu-le sa dea cu "plus".
6.Pot aproape orice, cu conditia sa vreau suficient de mult.
7.Oricine cere primeste, cine cauta gaseste si celui ce bate usa i se va deschide.
8.Nu trebuie sa bantui prin departari , caci fericirea se afla intotdeauna la un pas de tine, printre lucrurile , pe care le poti atinge doar intinzand mana.
9.Daca privesti in directia buna, tot ce iti ramane de facut este sa mergi mai departe.
10.Cand ti se ofera o aventura grozava, sa nu o refuzi!
...Acum poate nu reusesc zi de zi sa ma ghidez dupa aceste principii,in totalitate, dar cel putin ma straduiesc...
Va doresc o zi buna. Va pup pe toti.

Sa ne cunoastem mai bine

Cineva m-a onorat cu doua lepse (chestionare), pe care vi le dau si voua . Una acum, si urmatoarea intr-o postare noua.Astept raspunsurile voastre, ca sa ne cunoastem mai bine.

LEAPSA 1– 10 lucruri care ma fac fericit

1.Clipe minunate petrecute alaturi de cei dragi

2. Prietenii mei putini (dar adevarati)

3. Cand pot sa ajuta pe cineva, care intr-adevar merita (asta mai nou)

4. Vacantele la mare

5. Cumparaturile

6. Sa fiu apreciata.

7. Timpul petrecut citind sau vizionand un film bun.

8. Ca mai exista si oameni draguti, corecti, sinceri si care sunt capabili sa ma inteleaga.

9.Ca nu m-am lasat descurajata de greutatile vietii.

10. Ca sunt eu!

Inceput de saptamana...

Cu gandul la vacanta, va doresc celor care incepeti azi, o noua saptamana de lucru, zile cat mai linistite si racoroase, fara stress, iar celor ce plecati in concediu sau va pregatiti doar de el, va urez Drumuri Bune-peste pajisti inalte, drumuri de tara marginite de copaci umbrosi, poteci adanci, abia zarite-n iarba, cu flori si izvoare tainice si pasari tasnind spre cerul stralucitor.Drumuri frumoase, curgand pe pantele dealurilor inspre mare,...nisip, multe scoici,valuri, soare, relaxare, multa iubire, vise , multe vise , care sa va poarte pe taramuri de poveste, unde sa auziti numai vorbe bune si in care toate drumurile sa va duca inspre locuri de renastere a sperantei in bine.Daca veti avea parte de toate acestea si veti stii sa va bucurati pe deplin de ele, cu siguranta va veti reintoarce acasa cu forte proaspete, intr-o forma maxima, cu chef de viata si munca.Va pup pe toti.

Prietenii mei

...Prietenii mei sunt povestea vietii mele.Unii dintre ei, foarte putini la numar , au transformat limitele mele in frumoase privilegii si mi-au dat posibilitatea sa pasesc vesela si senina prin umbra neputintei mele.Acestia au ramas si sunt prietenii mei adevarati.Ei sunt acei oameni deosebiti de care ma simt cel mai aproape...Ma interesaza ce gandesc ei, ce simt, cum se descurca cu darurile si vicisitudinile vietii.Ei se adauga vietii mele pe care o implinesc imbogatindu-ma.Din pacate alti prieteni, surprinzator destul de multi si -au dat arama pe fata.Ei nu au inteles din pacate semnificatia prieteniei, ei nu au inteles ca adevarata prietenie este cea care ne arata ca nu suntem singuri nici la bucurie , nici la necaz. Si atunci este de preferat sa ai doar doi prieteni ,decat o suta, dar acestia doi sa inteleaga ce inseamna viata pentru tine, fie ea buna sau rea.Cand simti nevoia sa te lamentezi ca lucrurile merg anapaoda, cand vrei sa te plangi de micile nedreptati ale vietii, ai nevoie de un prieten care sa iti asculte si sa iti inteleaga povestea trista. Adesea nu putem face nimic pentru a indeparta aceste griji, dar simplul fapt ca suntem acolo, ca ne ascultam unul pe cealalt este tot ajutorul, de care de fapt avem nevoie. Dar cand aceste povesti sunt ascultate doar pentru a putea fi spuse mai departe altora , de a fi rastalmacite si a face din ele un subiect de barfa , asta nu mai este un lucru demn de un prieten adevarat.Din pacate multi asa zisi prieteni din jurul meu s-au purtat asa si asta pentru mine a insemnat un fel de tradare .Se pare ca nu am ales oamenii potriviti, pentru ca cineva spunea o data , "ai grija si mereu si alege-ti drept tovaras mereu un al doilea eu", si din pacate nu am fost suficient de matura sa inteleg ce a vrut sa spuna.

Despre viata

iarta... iubeste... zambeste... exprima-te... relaxeaza-te... ajuta un batran... accepta un compliment... asculta-ti prietenii... reia un proiect abandonat... fii intelegatoare cu tine si cu altii... uita-te la un album cu fotografii... picteaza un tablou... asculta tacerea... aminteste-ti intotdeauna ca nu esti singura... spune-le celor dragi cat de mult ii iubesti... imagineaza-ti ca astazi nu ai nicio grija... joaca-te cu un copil... citeste o carte buna... alege-ti o stea pe cer... fii copil inca o data... da-ti voie sa mai si gresesti... lasa-i pe alti sa te ajute ... renunta la ce nu-ti place... indeplineste-ti promisiunile... inchide ochii si imajineaza-ti ca esti pe o plaja tropicala... priveste atent o floare... cumpara-ti ceva ce iti doresti de mult... spera ca ceea ce-ti doresti se va indeplini... ajuta-i pe altii... respira profund... fa-ti un cadou... iubeste

La multi ani!

Zambeste putin.

Razi putin.

Ia putina prajitura.

Sufla o lumanare (ca toate dorintele sa devina realitate)

Suspina fericit (pentru fiecare DAR pe care il primesti)

Si nu uita ca esti apreciata

Nu putin, ci mult.

La multi ani!