marți, 10 august 2010

Copilaria, inima tuturor varstelor



Azi dupa amiaza, uitandu-ma prin biblioteca, ochii mi-au ramas atintiti asupra unei carti:”Cartea celor mai frumoase povesti din lume”.Am luat-o de pe raft si pret de cateva minute am inceput sa o rasfoiesc. In tot acest timp am inceput sa retraiesc cateva clipe minunate ale copilariei, cand in zilele ploaioase de vacanta, neputand sa ies afara din casa, nu imi ramanea altceva mai bun de facut, decat sa pun mana pe o carte cu povesti si sa nu o las din mana pana nu o terminam de citit. Imi placea la nebunie sa citesc.Chiar adoram sa fac acest lucru.Nu inteleg de ce in zilele noastre copiii fug de carti, ba mai mult urasc sa citeasca. Sigur veti motiva ca internetul, ba calculatorul, si cate si mai cate, dar exista un totusi un mare semn de intrebare...
Si fara sa ma gandesc la nimic am recitit cu mare placere povestea lui Andersen ”Hansel si Gretel” .Si poate as fi continuat cu”Degetica “sau oricare alta poveste, daca telefonul nu ar fi sunat. Brusc m-am trezit la realitate, dintr-un vis frumos si am lasat sa coboare cortina peste amintirile copilariei...
Asa ca, va sfatuiesc pe toti, oricand aveti ocazia, nu ezitati sa patrundeti in sufletul vostru si sa cautati cufarasul numit copilarie.Chiar daca el este prafuit de vreme, nu conteaza, dati praful la o parte, deschideti-l si lasati sa iasa afara miresmele sufletului de copil si incercati sa simtiti din nou cu inima aceea ce tresalta la toate minunile din jur (flori, soare, copaci, animalute) si sa priviti lumea prin ochii de alta data, care desenau in sufletul vostru o mica poveste cu sfarsit fericit pornind de la un carabus, o buburuza, un fluture, o margareta, un mac...Mergeti cu bicicleta, cu rolele, dati-va in leagan sau pe tobogan.Dati jucariile preferate jos din cuibul copilariei, si incercati sa fiti copii , macar pentru cateva clipe.Apropo care va era jucaria preferata?Si eu am fost intrebata , nu de mult timp, si nu a fost necesar sa ma gandesc mult, caci stiam.Aveam un urs (nu e vorba de ursuletul winnie the pooh), si inca il mai pastrez. Era frumusel la vremea lui , avea un zambet larg, era imbracat cu un sortulet alb si avea o funda rosie la gat. Nu plecam niciunde fara el.
Si mai mult de atat , sa incercati pe cat se poate sa va jucati de-a v-ati ascunselea cu grijile vietii si sa le ascundeti, atat cat se poate si numai sa nu le lasati sa va intunece sufletele.
Ce ziceti?
Incercati?
Stiam eu ca se poate...zambete si pupici in prag de seara pentru voi copii mari!

9 comentarii:

  1. Cineva zicea odata `Copilăria...situaţie penibilă în care, la bătrâneţe, ne simţim minunat`
    Si chiar asa e...cand suntem tineri ne dorim prea multa libertate, ne dorim ceea ce altii inaintati in varsta au, astfel nu ne putem bucura de lucrurile marunte cu adevarat. Pe masura ce inaintam in varsta ne dorim inocenta si naivitatea aia puerila pe care o aveam cand eram mici. Deodata din `abia astept sa cresc odata si sa am...sa merg...sa fiu...` ajungem la `ce bine era atunci, nu aveam treaba, totul ni se dadea mura-n gura...`
    Sunt sigura ca in fiecare dintre noi sta copilu dar difera manifestarea si caracterul acestuia...pur si simplu zborul cu mintea catre vremurile in care copii fiind tanjeam dupa renumita guma Turbo, jucam `Tara tara vrem ostasi` sau `Sotron`, este totusi o dovada a existentei copilului in noi...si cu ce se lasa? cu un zambet larg si cu un `alea da vremuri!`

    RăspundețiȘtergere
  2. Eu am parca din ce in ce mai rar amintiri din copilarie. Sunt prea preocupata cu grijile prezentului si imi dau acum seama ca nu e bine. Toti ne-am putea aduce aminte de ceva frumos din copilarie. Atunci ne doream ce aveau adultii, acum parca ne dorim sa mai putem fi copii. Omul - fiinta menita sa isi doreasca mereu ce nu are.

    RăspundețiȘtergere
  3. Citi ani avea anonim cind guma turbo era la mare cautare????

    RăspundețiȘtergere
  4. Anonim are sex? Un anonim, doi anonimi.... Sa fie barbat, sa fie femeie......

    RăspundețiȘtergere
  5. Din pacate este adevarat ca grijile zilnice ocupa locul 1 in viata noastra si ne fac sa uitam de tot ceea ce este frumos si bun pe lumea asta, dar totusi e bine sa ne aducem aminte ,din cand in cand, de inocenta si candoarea copilariei, poate asa "ne mai reincarcam si noi bateriile" si capatam o parte din puterea, de care avem nevoie sa mergem mai departe in mizeria asta de zi cu zi sau credeti ca par deplasata daca gandesc asfel? daca da...ziceti , ...orice sugestie e binevenita...

    RăspundețiȘtergere
  6. Mircea, nu ma tare motivezi sa-mi dezvalui varsta si sexul...
    Din pacate commentul tau nu e referitor la subiectul blogu-lui...mai mult te legi de alte comentarii, so stop it

    RăspundețiȘtergere
  7. Jucaria preferata la vremea aia era terenul de tenis si bicicleta. Bune vremuri. Am dat un tenis zilele trecute, dar am ruginit. Cit despre bita aia inca mai merge. Pe cind il vedem pe winnie pe bita?:P

    RăspundețiȘtergere
  8. Nu e o idee rea...doar ca trebuie sa si achizitioneze bita:)

    RăspundețiȘtergere