Pornesc in ceea ce am sa va scriu de la un film vazut ieri, pe care vi-l recomand si voua : "Furry Vengeance”. Mi s-a parut un film Ok, mai ales pentru mesajul ecologist, pe care ni-l transmite.In film, un dezvoltator imobiliar foarte ambitios si dornic de promovare, Dan Sanders, se mută din Illinois în Oregon împreună cu soţia lui, Tammy, şi fiul lor, Tyler, pentru a coordona şi supraveghea lucrările de construcţie a unui ansamblu de locuinţe într-o regiune rurală de o frumuseţe sălbatică. Întrucât lucrările ameninţă habitatul animalelor mari şi mici din pădure, un grup inedit de sconcşi, veveriţe, şoricei, bursuci, ratoni, urşi şi păsări, condusi de un raton extrem de inteligent, decide să obstrucţioneze cu orice preţ activitatea dezvoltatorului şi să îi predea acestuia o adevarata lectie, despre consecintele dramatice ale interventiei omului in natura, despre importanta conservarii naturii.
Din pacate, si in viata de de zi , multi dintre noi uitam deseori ca nu natura apartine omului ci omul apartine Naturii . Trebuie sa recunoastem, ca daca nu ar fi natura, daca viata nu ar fi posibila pe Pamant, nu am fi nici noi. Natura este sursa noastră de sanătate. Natura este pentru noi o sursă nelimitată de daruri. Ea nu ne oferă doar hrana necesară supravieţuirii, ci si soluţii pentru menţinerea stării de sănătate şi îmbunătăţirea calităţii vieţii. De aceea trebuie sa ne îngrijim, ca să o protejăm de fiecare dată când intrăm în interacţiune cu ea. Ea va susţine întotdeauna dezvoltarea vieţuitoarelor, deci inclusiv dezvoltarea noastră, a oamenilor.A ocroti mediul in care traim nu tine numai de ecologie ci si de educatia noastra .
E foarte uşor să dăm vina pe alţii, să vedem doar greşelile altora, să găsim mereu scuze, să ne facem că plouă. IGNORANŢĂ as numi-o. Probabil că acesta e cuvântul, care ar caracteriza o mare (nu spun toată) parte a populaţiei Terrei.
Cum reacţionezi când un individ, deşi nu-ţi zice nimic, adună mizeria ce-o laşi padure, în urma ta? Probabil îţi crapă obrazul de ruşine, căci te priveşte ca pe un necivilizat, un înapoiat, care nu îi respectă pe cei din jur, dar în primul rând nu se respectă pe el însuşi. Sau poate … nu ?!
Cum reacţionezi când, pe strada, vezi o fetita ,care ţine în mână, de o bucată de vreme, o coajă de banană, si nu stie ce sa faca cu ea? Tu , omul bine educat, o indrumi sa o arunce la cosul de gunoi.
Ei bine, ceea ce m-a şocat pe mine a fost reacţia mamei, care văzând-o, în loc să-i încurajeze intenţia de a păstra mediul curat, i-a dat o palmă peste încheietură, pentru a scăpa coaja pe jos, vezi doamne motivand : i se murdăreşte odrasla pe mâini, pe rochiţă. "Iar daca lui tanti nu ii convine,( adica mie), sa puna ea mana pe coaja de banana si sa o arunce la cos".
Întrebare: ce ar trebui copilul să inţeleagă din asta? În astfel de situaţii, cum ar putea să ajungă să iubească natura, să vrea să o protejeze, să înţeleagă că omul se dezvoltă armonios doar într-un spaţiu natural curat şi îngrijit?
Iar dacă familia (needucată adecvat la vremea ei) nu poate să instruiască copilul pe acest plan, mai mult ca sigur scoala ar trebui să facă ceva în această privinţă. Sunt de părere că micuţii trebuie învăţaţi de mici ce este natura, si ce importanţă are ea in viaţa omului, precum si urmările negative/pozitive, pe care le poate prezenta mediul înconjurător în diferite condiţii. E mai uşor să înveţi, decât să dezveţi!
Probabil că nu vor înţelege de la început ce, de ce, când şi cum. Dar (încă) nu se pune problema imaginii de ansamblu. Trebuie să înţelegem faptul că fiecare persoană contează, în individualitatea ei. Fiecare are mica lui contribuţie la salvarea planetei.
Ce-ar fi dacă fiecare ar mai planta, din când în când, câte-o floare, câte-un copac? Ce-ar fi dacă am renunţa la vechile şi proastele obiceiuri de aruncare a gunoiului în spaţii neamenajate? Ce-ar fi să încetăm cu defrişările masive(care aduc alunecari de teren), să începem să reciclăm, să ne gândim la problema apei, la efectul de seră? Doar aşa vom putea face diferenţa dintre binele si răul, frumosul si urâtul care se manifestă la nivelul habitatului uman. În acest mod ne vom dovedi adevăratul grad de civilizaţie.
Eu una refuz să fiu o ignoranta! Refuz să mă alătur celor care spun “- Degeaba nu arunc mizerii pe jos, degeaba protejez natura, dacă cei din jurul meu o poluează in mod continuu!”. Refuz să fiu o copie greşită, a unei copii, a unei copii, a unei copii.
Si inca ceva sa nu uitam "natura se razbuna", o data ce ai intrat cu "bocanci in ea" nu ai decat sa suporti consecintele (nu trebuie sa ne miram de inundatii, alunecari de teren etc). NATURA NU IARTA!
Cu respect, R.
Din pacate, si in viata de de zi , multi dintre noi uitam deseori ca nu natura apartine omului ci omul apartine Naturii . Trebuie sa recunoastem, ca daca nu ar fi natura, daca viata nu ar fi posibila pe Pamant, nu am fi nici noi. Natura este sursa noastră de sanătate. Natura este pentru noi o sursă nelimitată de daruri. Ea nu ne oferă doar hrana necesară supravieţuirii, ci si soluţii pentru menţinerea stării de sănătate şi îmbunătăţirea calităţii vieţii. De aceea trebuie sa ne îngrijim, ca să o protejăm de fiecare dată când intrăm în interacţiune cu ea. Ea va susţine întotdeauna dezvoltarea vieţuitoarelor, deci inclusiv dezvoltarea noastră, a oamenilor.A ocroti mediul in care traim nu tine numai de ecologie ci si de educatia noastra .
E foarte uşor să dăm vina pe alţii, să vedem doar greşelile altora, să găsim mereu scuze, să ne facem că plouă. IGNORANŢĂ as numi-o. Probabil că acesta e cuvântul, care ar caracteriza o mare (nu spun toată) parte a populaţiei Terrei.
Cum reacţionezi când un individ, deşi nu-ţi zice nimic, adună mizeria ce-o laşi padure, în urma ta? Probabil îţi crapă obrazul de ruşine, căci te priveşte ca pe un necivilizat, un înapoiat, care nu îi respectă pe cei din jur, dar în primul rând nu se respectă pe el însuşi. Sau poate … nu ?!
Cum reacţionezi când, pe strada, vezi o fetita ,care ţine în mână, de o bucată de vreme, o coajă de banană, si nu stie ce sa faca cu ea? Tu , omul bine educat, o indrumi sa o arunce la cosul de gunoi.
Ei bine, ceea ce m-a şocat pe mine a fost reacţia mamei, care văzând-o, în loc să-i încurajeze intenţia de a păstra mediul curat, i-a dat o palmă peste încheietură, pentru a scăpa coaja pe jos, vezi doamne motivand : i se murdăreşte odrasla pe mâini, pe rochiţă. "Iar daca lui tanti nu ii convine,( adica mie), sa puna ea mana pe coaja de banana si sa o arunce la cos".
Întrebare: ce ar trebui copilul să inţeleagă din asta? În astfel de situaţii, cum ar putea să ajungă să iubească natura, să vrea să o protejeze, să înţeleagă că omul se dezvoltă armonios doar într-un spaţiu natural curat şi îngrijit?
Iar dacă familia (needucată adecvat la vremea ei) nu poate să instruiască copilul pe acest plan, mai mult ca sigur scoala ar trebui să facă ceva în această privinţă. Sunt de părere că micuţii trebuie învăţaţi de mici ce este natura, si ce importanţă are ea in viaţa omului, precum si urmările negative/pozitive, pe care le poate prezenta mediul înconjurător în diferite condiţii. E mai uşor să înveţi, decât să dezveţi!
Probabil că nu vor înţelege de la început ce, de ce, când şi cum. Dar (încă) nu se pune problema imaginii de ansamblu. Trebuie să înţelegem faptul că fiecare persoană contează, în individualitatea ei. Fiecare are mica lui contribuţie la salvarea planetei.
Ce-ar fi dacă fiecare ar mai planta, din când în când, câte-o floare, câte-un copac? Ce-ar fi dacă am renunţa la vechile şi proastele obiceiuri de aruncare a gunoiului în spaţii neamenajate? Ce-ar fi să încetăm cu defrişările masive(care aduc alunecari de teren), să începem să reciclăm, să ne gândim la problema apei, la efectul de seră? Doar aşa vom putea face diferenţa dintre binele si răul, frumosul si urâtul care se manifestă la nivelul habitatului uman. În acest mod ne vom dovedi adevăratul grad de civilizaţie.
Eu una refuz să fiu o ignoranta! Refuz să mă alătur celor care spun “- Degeaba nu arunc mizerii pe jos, degeaba protejez natura, dacă cei din jurul meu o poluează in mod continuu!”. Refuz să fiu o copie greşită, a unei copii, a unei copii, a unei copii.
Si inca ceva sa nu uitam "natura se razbuna", o data ce ai intrat cu "bocanci in ea" nu ai decat sa suporti consecintele (nu trebuie sa ne miram de inundatii, alunecari de teren etc). NATURA NU IARTA!
Cu respect, R.
Asa e!!! Natura nu iarta! Dar nu putem sa indraznim sa ii cerem sa ierte. Ne minunam ca sunt fel si fel de boli si dezastre la care privim neputinciosi, iar cand omul distruge natura privim nepasatori. Cele mai multe dintre aceste hazarde nu sunt altceva decat consecinte. Consecinte ale cui? Ale naturii umane.
RăspundețiȘtergere